Dimineaţă albă

Dimineaţă albă, înainte de răsărit.
Un tu, un eu, un noi ca niciodată, oriunde, oricum.
 Prea devreme pentru a ne trezi deja, ori poate prea târziu pentru a fi incă treji, nici noi nu mai ştim. 
Imbrăcaţi doar în şoapte, încălziţi doar de dorinţă, lenevim pe patul de langă fereastră privind un cer prea leneş pentru a-şi curaţa norii negrii şi un soare prea timid pentru a ne incălzi.
- "Astăzi o să plouă cu zâmbete si voie bună !" şopteai fericit in timp ce mâna mea îţi desena o spirală pe abdomen, neîntreruptă, perfectă.



‎-It's going to be gone soon. 
-I know.
-What do we do?
-Enjoy it.