Versuri - Adrian Păunescu
Enjoy it !

http://www.youtube.com/watch?v=H7sp1sbeFuk

Totusi, iubirea

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Dor de Vamă

      A trecut şi anul acesta, când nu ştiu. Ieri eram o copilă care dădea capacitatea şi se temea sa traverseze singură o stradă cu doua benzi. Astăzi m-am trezit aruncată in clasa a 11a, involuntar trăind ultimile cinci sau saşe luni ( nici eu nu mai ştiu exact) din copilăria mea.
      Cu toate acestea singurul lucru la care mă pot gândi este că vreau la mare,mi-este dor de Vama Veche,de corturi, de nisipul fin, de vamaioţi, de frigul dinaintea răsăritului, de mirosul de ţigări al fiecărei persoane. Mi-este dor sa văd oameni fericiţi si simpli cantându-si durerea,fericirea sau beţia la chitară, de oameni care aleargă fără să epuizeze dupa vise,de oameni beţi cărora nu le pasa,care au un singur timp:acum - şi pe acesta îl trăiesc, de oameni care tremură când se sarută, de oameni ce aleargă voioşi prin nisipul fierbinte uitând că acolo,undeva, există o lume rea care aşteaptă să ne înghită. Mi-este dor de spuma valurilor şi mirosul murdar al mării - dar este marea noastră şi o iubim, chiar daca nu se spală !


"Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara."

http://www.youtube.com/watch?v=xcNdgP3Gi_I

Dimineaţă albă

Dimineaţă albă, înainte de răsărit.
Un tu, un eu, un noi ca niciodată, oriunde, oricum.
 Prea devreme pentru a ne trezi deja, ori poate prea târziu pentru a fi incă treji, nici noi nu mai ştim. 
Imbrăcaţi doar în şoapte, încălziţi doar de dorinţă, lenevim pe patul de langă fereastră privind un cer prea leneş pentru a-şi curaţa norii negrii şi un soare prea timid pentru a ne incălzi.
- "Astăzi o să plouă cu zâmbete si voie bună !" şopteai fericit in timp ce mâna mea îţi desena o spirală pe abdomen, neîntreruptă, perfectă.



‎-It's going to be gone soon. 
-I know.
-What do we do?
-Enjoy it.

Nu ştim să iubim

Uneori mi-ar plăcea să fiu o carte. Ce uşor ar fi doar să răsfoiesc nişte foi ca să ştiu cine sunt de fapt şi ce vreau.

     Aici nu vorbim despre iubire sau furia neputinţei. Aici vorbim despre amintirea unor zile când alergam fericiţi prin iarbă, fără să ne pese unde mergem sau când ajungem, despre nopţile furtunoase de vara când ne sarutam sub tei, despre certurile,nopţiile nedormite, beţiile sau glumele noastre.

     Iată-ne din nou la umbra lor, neştiind care este direcţia potrivită. Suntem şi noi ca alţi oameni, rătăcim in sens opus aceiaşi lume a dorului. Sau poate doar eu rătăcesc căutând prin mine răspunsuri la întrebări ce nici nu intrăznesc să le pun. De ce unul din cele mai grele lucruri este să îţi conştientizezi propriile sentimente ? De ce toate amintirile şi zâmbetele ce credeam că ni se cuvin şi ne-au fost furate cer răzbunare, de ce asteptăm intotdeauna intoarcerea roţii pentru ca apoi să o privim indiferenţi ? De ce nu ne putem despărţii de persoana iubită aşa cum odată ne-am si unit ?! În linişte, pace, armonie, fericire şi totodata puţin regret, apoi să lăsăm totul pentru ca altcineva să vină, să umple golul acesta din noi şi să ne arate ce nu a mers.

      Eu cred că oamenii nu ştiu să iubească. Ei niciodată nu se bucură şi spun : „chiar acum, chiar aici, sunt fericit !” . Ei intotdeauna se întreabă unde sunt, încotro se îndreaptă, cu cine, cum, de ce, de unde, când. Astfel se pierd undeva între iubire si blestem, uită să mai simtă si invată sa mintă, iar apoi când li se ia totul nu se gândesc decât la răzbunare.

      Eu, astăzi, renunţ oficial din funcţia de conducere si analizare asupra mea.

Vântule : iţi cedez ţie locul ! Eu, astăzi, pot spune oficial lumii : nu ştiţi să iubiţi !

Rugaminte catre Univers

    Şi te rog, pe tine, Universule, nu mai minţii, nu-mi spune ca inca îmi pasă. Balada imbrăţişării noastre mai las-o un timp, trist sa răsune într-un acord minor, braţele uşor ni le departează, apă aruncă peste dorinţe să le stingi, iar peste amintiri –foc.

    Lasă focul să se stingă, luminile să se aprindă, şterge uşor cu un burete amintirea buzelor noastre contopite şi lasă-mă să-mi plâng uitarea - doar nu mă lăsa în cercul acesta vicios al iubirii si neiubirii lui.

    Bate uşor din palme si stinge amintirea, iar peste văpaia pacatului nostru doar suflă - dar ştii bine, de fapt, că acestea NU mai contează.

Zece dorinţe

Trupul tău, amestecat în căldura dimineţii, un pic de eu la marginea tabloului, un pic de noi ce-am mai ramas pe dinafară.

Lasă fereastra deschisă spre oriunde şi oricum, lasă soarele sa te imbraţiseze când nu sunt aici, mai caută-ma printre lucrurile vechi ce le-ai aruncat prin tine, pictează-mă în cuvinte, doreşte-ţi în şoaptă.

Nu mă căuta, nu aici sunt ! Stinge lumina, caută frumosul,ochii inchide-i. Nu-ţi întinde degetele spre mine, oricum nu poţi atinge ce nu ştii ca ai.

Îmbracă-mă în cuvinte, doreşte-ţi in şoaptă.

Nu fi aici cand gândul te indeamnă, urmează-ţi sufletul când fuge spre mine.

Lasă-ţi ochii liniştiţi si umezi sa viseze, să spună o poveste despre tine,despre noi uneori, despre mine, despre noi cateodată.

Lasă-ma sufletul să ţi-l ating, rănile sa le sting.

Alungă cerul si pământul dintre noi, hai să ne ţinem de mână tacuţi,să ne ţinem de mână fericiti.

Zâmbeşte acum când sunt aici, nici nu încerca sa imbrăţişezi lumea, eşti prea mic oricum, hai doar să fim.

Iubeşte, traieşte,atinge,simte, acceptă !