Noi niciodata nu ne-am aflat in aceiasi gara,oricum nu asteptand acelasi tren,oricum nu in acelasi timp.
In timp ce eu eram acolo,undeva,probabil asteptandu-te,tu inca rataceai printre drumuri,dezorientat, cautand intotdeauna absolutul si indreptandu-te catre nimic,ca deobicei.
Si daca vreodata am dat intamplator unul de altul,sau daca ti-ai adus aminte care era drumul spre mine ai avut grija sa te ratacesti din nou. Pentru ca asa esti TU. Un ratacitor, de sentimente,de ganduri, de lucruri cu miez frumos,de amintiri,niciodata aici si acum, niciodata pentru altii, mintind, iubind sau crezand ca o faci, plangandu-ti de mila, castigand pentru ca apoi sa iti dai seama ca a fost un concurs la care doar tu ai participat, temandu-te ca un copil, fiindu-ti dor, fiind indiferent,inchis..nestiind niciodata cine esti sau ce vrei,pentru ca niciodata nu ai fost adevar,niciodata nu te-ai gasit pe tine printre minciuni.
Cum puteam eu sa ma astept eu sa gasesti drumul spre mine cand nici la tine nu te poti intoarce?
Apoi ceva s-a intamplat. Undeva la jumatate,mi-am dat seama ca acesta nu este drumul meu.Nu trebuie sa te caut si nici sa te gasesc. Caci,cum am putea noi,simpli muritori,sa gasim ceva ce nu exista? Cum am putea noi sa imbratisam o minciuna si sa alergam toata viata spre a o transforma intr-un adevar desavarsit?
Acesta esti TU. Acesta ti-este blestemul. Sa fi nimic pana la capatul zilelor,curand uitat undeva in intuneric de toti.
Find the light and you'll find me.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu